123 Despre Brad – Florin Talpeş, creatorul Bitdefender | InfoBrad.ro

Despre Brad – Florin Talpeş, creatorul Bitdefender

Știință & It — By on 28/04/2013 22:17

627x0Info Brad vă redă un pasaj dintr-un interviu acordat de dl. Florin Talpeş, creatorul Bitdefender, cotidianului Adevărul, în care vorbește despre Brad, cu mult drag.

Dacă n-ar fi şeful celui mai cumpărat produs românesc la nivel internaţional, dacă n-ar fi nici cel mai de succes antreprenor din industria IT&C şi nici cel mai priceput dansator de standard de la categoria „Seniori 3“, ba chiar şi de la categoria „Seniori 2“, Florin Talpeş ar putea fi, cu uşurinţă, unul dintre cei mai buni jucători de poker. Se spune, în anumite redacţii, printre reporterii care merg cu CV-ul în mână la interviurile cu Florin Talpeş, că „industriaşul“ de la Bitdefender n-a fost văzut niciodată zâmbind. Iar acesta nu este un mit, căci Florin Talpeş păstrează aceeaşi sobrietate fie că vorbeşte despre muzica populară din Ţara Moţilor, fie că povesteşte despre prima afacere, când s-a „asociat“ cu un prieten să cumpere o ie românească pentru francezii de la „Science et Vie“, fie că vorbeşte despre neurastenie, teoria criticii literare, spionaj, prelucrarea informaţiilor şi industria IT&C, în general. Şi, în tot acest timp, se concentrează asupra hârtiei albe pe care-şi structurează cu atenţie chiar şi amintirile!, să fie cât mai clare, OK?, înţelegeţi?

„Weekend Adevărul“: Ştim că v-aţi născut în Brad.
Florin Talpeş: 
Părinţii sunt din Moldova, din satul Fâstâci, judeţul Vaslui. M-am născut lângă Iaşi, în Bârnova, dar ai mei s-au mutat în Brad, în Hunedoara, când aveam 4 ani. Deci, am sânge de moldovean şi educaţie de ardelean. Iar studiile le-am făcut în sud. Sunt un amestec.

S-au mutat cu serviciul la Brad?
Da. Tatăl meu lucra în mină – Bradul are mine de aur –, iar mama era învăţătoare.

Cum era oraşul Brad?
Brad era un oraş de mineri. Erau minele de la Gura Barza, de aur, şi minele de la Ţebea, de cărbuni. Era un orăşel, de 15-20.000 de locuitori, focalizat pe minerit. Un oraş monoindustrial. Aveam mocăniţă, era o linie de tren mică, pe care treceau trenurile cu vagoane şi cu mineri. Eu aveam prieteni în oraş sau în Crişor, pe lângă mina de aur, şi mergeam la ei cu mocăniţa. Toată ziua mi-o petreceam ori în spatele blocului, ori pe câmp. La un minut de mers pe jos, peste pârâul Luncoi, era câmpul şi apoi dealul Lia unde, în liceu, petreceam mult timp pentru că acolo învăţam. Era linişte, erau gâzele, aer curat. Era plăcut.

Sunt nişte cârnaţi faimoşi în zonă…
Aste e o chestie foarte interesantă. Pe câmpul ăsta, se organizau petrecerile câmpeneşti. Cu virşli – nişte cârnaţi făcuţi din carne de capră şi de oaie. Eu chiar am avut ambiţia să renasc reţeta. Virşli sunt o tradiţie a locului. Acum se fac din carne de pui şi de porc, dar nu mai au acelaşi gust. Am încercat să reînviez această tradiţie: am luat un specialist în carmangerie, care a ajuns la mine prin „Arena Leilor“, şi l-am trimis acolo, să vadă ce spun bătrânii despre cum se făceau virşli acum 40 de ani. Am avut un prim rând de virşli pe care l-am dat degustătorilor – colegilor mei din Brad sau celor mai în vârstă –, am primit criticile, iar la a treia rundă de virşli au spus că sunt excepţionali, că sunt aşa cum îi ştiau ei când erau mici.

Pe muzica populară din Ţara Moţilor
Aţi găsit reţeta. V-aţi oprit aici sau e o nouă investiţie?
Vom vedea mai departe. Deci, pe câmp erau petrecerile astea. Cu dans popular, cu muzică populară. Când deschideam sâmbăta geamul, eu auzeam muzică populară. Dacă în timpul săptămânii lumea era ocupată, sâmbăta şi duminica era o mică sărbătoare. Eu, pe muzica populară din Ţara Moţilor am crescut.

pentru a citi integral interviul: Adevărul.

 

Daca ti-a placut acest articol click pe "Like" pentru a urmarii InfoBrad pe Facebook   Tags: , , , ,

0 Comments

You can be the first one to leave a comment.

Leave a Comment